Duminica sute de mii de persoane se vor aduna pe Champ-de-Mars pentru a protesta contra proiectului de lege al guvernului privind casatoria si adoptia pentru toti. Francezii si frantuzoaicele care vor defila in ziua aceea nu sunt homofobi. Unii dintre ei n-au manifestat de altfel - la timpul sau- contra PACS-ului. O vor face totusi de data asta cu convingerea de a actiona pentru o "cauza dreapta". Dar la drept vorbind, ce cauza ?
La premiere releve de l'evidence. Prima (cauza) tine de evidenta. E de ajuns sa citesti sloganele inscrise pe bannerele manifestantilor : "O mama, un tata, nimic mai bun pentru un copil". Cine cauta o referinta mai savanta/erudita ar putea reciti scrierile regretatului decan JC privind dreptul familiei/familial. Redactorii Codului civil n-au gasit ca e nevoie sa defineasca casatoria - zice dînsul - pentru ca oricine intelege ce inseamna aceasta. "Este cea mai veche cutuma/obicei al umanitatii"
Mai mult decit un simplu contract, creat prin consimtamintul mutual, mariajul este o adevarata institutie, "un tot organic, o specie de corp social care depaseste dorintele individuale", care raspunde unei necesitati mai mult morale ('a oferi cea mai buna educatie copilului') decit fizice.
De aici isi trage casatoria acest fel de gravitate/insemnatate religioasa specifica si care o deosebeste de o oarecare uniune libera.
Cea de a doua cauza este mai putin vizibila, dar mult mai profunda. Acest proiect de lege (mariage pour tous) nu reuseste sa explice sentimentul puternic de deznadejde resimtit de detractorii sai. Ce simt ei in adincul sufletului este marele vid al societatii noastre democrate liberale, vreau sa spun vidul valorilor. Aceasta societate providentiala care asista si protejeaza, cu riscul sufocarii individului citeodata, se abtine sistematic de a se pronunta asupra esentialului, adica sa ia pozitie in conflictul sistemelor de valori sau al conceptiilor despre lume. Societatea noastra postmoderna nu cauta sa promoveze nici un proiect anume, nici o conceptie despre viata buna(dreapta). Acesta este chiar titlul ei de glorie : se vrea o Republica "procedurala", altfel spus, neutra si mîndră de asta. Rolul guvernantilor nu este de a-i face pe cetateni mai virtuosi nici sa promoveze un tip de proiect de societate. Ci doar sa permita indivizilor sa-si urmareasca obiectivele, atit timp cit nu sunt incompatibile cu libertatea celorlalti.
Adevarul este ca Republica noastra a devenit , din cauza neasumarii nici unei optiuni pentru un mod bun/drept/sanatos de viata, pentru virtutile care merita stimate, onorate si recompensate, a devenit deci un simplu "auberge espagnole", unde nu gasim decit ceea ce aducem. Fara a propune o intoarcere la Aristotel si modelul cetatii antice, trebuie deplinsa in societatile noastre liberale pierderea de sens a conceptelor esentiale pentru o comunitate umana, cum sunt virtutea, morala si politica.
Refuzind sa sustina un punct de vedere in conceptiile despre bine, de promovare a unui model de excelenta si de virtute, ceea ce se traduce prin refuzul oricarui decalaj intre societatea asa cum este si cum ar trebui sa fie, guvernantii fac o dubla eroare. Pe de o parte, ei contribuie direct la saracirea vietii civice, si a vietii omului, daca plecam de la ideea ca omul este un animal politic care nu isi poate indeplini pe deplin natura sa profunda decit in cetate.
Pe de alta parte, abtinerea lor tradeaza o alegere din oficiu : pentru ca neutralitatea puterii publice este o iluzie. Aceasta alegere este cea mai rea posibila pentru viitor : aceea a relativismului care conduce inevitabil la nihilism moral.
Numai cei mai putini exigenti dintre noi se vor multumi, orbiti cum sunt de nevoia lor infinita de recunoastere si cultul adus drepturilor lor subiective.
Ceilalti, printre care se vor numara cei care vor manifesta duminica, asteapta altceva de la viata in societate. Ei considera ca nu este corect sa desparti gindirea si actiunea politica de reflectia asupra valorilor. Ei cred ca viata politica, viata sociala, care nu este decit alt mod de a vorbi despre viata umana, nu se poate sprijini decit pe acte si alegeri care trebuie indreptate catre cautarea binelui comun.
Toti acesti oameni spera ca mai exista inca un spatiu posibil unde ne putem intreba despre sensul pe care vrem sa-l dam conditiei noastre de "cetateni". Casatoria pentru toti, cercetari pe embrioni si manipularea viului, euthanasie, despre toate aceste subiecte si multe altele fiecare trebuie sa vada clar care sunt scopurile urmarite si valorile care comanda alegerile facute.
(Hugues Moutouh , avocat - publicat in Figaro 11 jan 2013)
La premiere releve de l'evidence. Prima (cauza) tine de evidenta. E de ajuns sa citesti sloganele inscrise pe bannerele manifestantilor : "O mama, un tata, nimic mai bun pentru un copil". Cine cauta o referinta mai savanta/erudita ar putea reciti scrierile regretatului decan JC privind dreptul familiei/familial. Redactorii Codului civil n-au gasit ca e nevoie sa defineasca casatoria - zice dînsul - pentru ca oricine intelege ce inseamna aceasta. "Este cea mai veche cutuma/obicei al umanitatii"
Mai mult decit un simplu contract, creat prin consimtamintul mutual, mariajul este o adevarata institutie, "un tot organic, o specie de corp social care depaseste dorintele individuale", care raspunde unei necesitati mai mult morale ('a oferi cea mai buna educatie copilului') decit fizice.
De aici isi trage casatoria acest fel de gravitate/insemnatate religioasa specifica si care o deosebeste de o oarecare uniune libera.
Cea de a doua cauza este mai putin vizibila, dar mult mai profunda. Acest proiect de lege (mariage pour tous) nu reuseste sa explice sentimentul puternic de deznadejde resimtit de detractorii sai. Ce simt ei in adincul sufletului este marele vid al societatii noastre democrate liberale, vreau sa spun vidul valorilor. Aceasta societate providentiala care asista si protejeaza, cu riscul sufocarii individului citeodata, se abtine sistematic de a se pronunta asupra esentialului, adica sa ia pozitie in conflictul sistemelor de valori sau al conceptiilor despre lume. Societatea noastra postmoderna nu cauta sa promoveze nici un proiect anume, nici o conceptie despre viata buna(dreapta). Acesta este chiar titlul ei de glorie : se vrea o Republica "procedurala", altfel spus, neutra si mîndră de asta. Rolul guvernantilor nu este de a-i face pe cetateni mai virtuosi nici sa promoveze un tip de proiect de societate. Ci doar sa permita indivizilor sa-si urmareasca obiectivele, atit timp cit nu sunt incompatibile cu libertatea celorlalti.
Adevarul este ca Republica noastra a devenit , din cauza neasumarii nici unei optiuni pentru un mod bun/drept/sanatos de viata, pentru virtutile care merita stimate, onorate si recompensate, a devenit deci un simplu "auberge espagnole", unde nu gasim decit ceea ce aducem. Fara a propune o intoarcere la Aristotel si modelul cetatii antice, trebuie deplinsa in societatile noastre liberale pierderea de sens a conceptelor esentiale pentru o comunitate umana, cum sunt virtutea, morala si politica.
Refuzind sa sustina un punct de vedere in conceptiile despre bine, de promovare a unui model de excelenta si de virtute, ceea ce se traduce prin refuzul oricarui decalaj intre societatea asa cum este si cum ar trebui sa fie, guvernantii fac o dubla eroare. Pe de o parte, ei contribuie direct la saracirea vietii civice, si a vietii omului, daca plecam de la ideea ca omul este un animal politic care nu isi poate indeplini pe deplin natura sa profunda decit in cetate.
Pe de alta parte, abtinerea lor tradeaza o alegere din oficiu : pentru ca neutralitatea puterii publice este o iluzie. Aceasta alegere este cea mai rea posibila pentru viitor : aceea a relativismului care conduce inevitabil la nihilism moral.
Numai cei mai putini exigenti dintre noi se vor multumi, orbiti cum sunt de nevoia lor infinita de recunoastere si cultul adus drepturilor lor subiective.
Ceilalti, printre care se vor numara cei care vor manifesta duminica, asteapta altceva de la viata in societate. Ei considera ca nu este corect sa desparti gindirea si actiunea politica de reflectia asupra valorilor. Ei cred ca viata politica, viata sociala, care nu este decit alt mod de a vorbi despre viata umana, nu se poate sprijini decit pe acte si alegeri care trebuie indreptate catre cautarea binelui comun.
Toti acesti oameni spera ca mai exista inca un spatiu posibil unde ne putem intreba despre sensul pe care vrem sa-l dam conditiei noastre de "cetateni". Casatoria pentru toti, cercetari pe embrioni si manipularea viului, euthanasie, despre toate aceste subiecte si multe altele fiecare trebuie sa vada clar care sunt scopurile urmarite si valorile care comanda alegerile facute.
(Hugues Moutouh , avocat - publicat in Figaro 11 jan 2013)
No comments:
Post a Comment